Si istoria comunista se pare ca este alta decat o stim....

Ultimele isprăvi ale lui Nicolae Ceauşescu...

- În 22 decembrie 1989, Statele Unite au trimis la Bucureşti un avion
militar „cu misiunea de a recupera familia Ceauşescu”, acordându-le
acestora protecţia şi azil politic în SUA.

- În primăvara anului 1990, la Bucureşti trebuia să se desfăşoare o
solemnitate deosebită: liderii evreimii mondiale urmau să prezinte în mod
oficial poporului român mulţumiri şi recunoştinţă pentru soarta evreilor
din România anilor 1940-44.

Ultimele „isprăvi” ale lui Nicolae Ceauşescu, aşa cum sunt prezentate în ediţia revăzută a
cărţii Marele Manipulator şi asasinarea lui Nicolae Iorga, Ioan Petru Culianu şi Nicolae
Ceauşescu, aflată sub tipar. Ofer prietenilor mei de pe acest site ultimele pagini ale cărţii,
pagini complet inedite.

Ion Coja

(....................................................................................................................................................)

*** Trecem la Nicolae Ceauşescu. Ce noutăţi aveţi?

Mai multe. Nu mai ţin minte ce am vorbit în carte despre Nicuşor Ceauşescu... Atât el, cât
şi Zoe Ceauşescu au murit în condiţii dubioase. În familie, în ce a mai rămas din familia
Ceauşescu, se vorbeşte de mâna criminală a aceluiaşi spital, a aceluiaşi medic... Un ins
deplorabil din toate punctele de vedere. Nu m-ar mira să aibă dreptate cei care îl fac vinovat
pe domnul doctor ca asasin, criminal propriu-zis! Vinovat de cancerul care a pus capăt zilelor
celor doi copii ai preşedintelui Ceauşescu.

*** Bănuiesc la cine vă gândiţi!... Face parte din aripa Mossad a securităţii!...

Nu ştiu dacă e chiar aşa. Nu te juca cu vorbele!... În orice caz, în sarcina lui Nicolae
Ceauşescu nu s-a putut reţine nicio crimă, niciun asasinat! N-a apărut nimeni după 1990 să
susţină că frate-su sau taică-su a fost ucis din ordinul lui Nicolae Ceauşescu! Sau măcar că
vreun ins incomod pentru Ceauşescu a dispărut în condiţii dubioase!... În schimb, pentru cei
ce s-au instalat la guvernare în decembrie 1989, mereu apar dovezi sau suspiciuni întemeiate
privind asasinate comise mult după cele din timpul aşa zisei revoluţii din decembrie. Evident,
asasinate care i-au vizat pe cei care ştiau prea multe şi dădeau şi semne că ar putea spune şi
altora ce ştiu. Cum a fost cazul bietului Erbaşu, Erbaşu şi mai cum?!, Mihai, parcă, care a
fost ajutat să se sinucidă aruncându-se de la etaj în piscina fără apă... Asta după ce cu numai
două seri mai înainte îi promisese lui Dan Diaconescu în direct, l-am auzit şi eu, că va veni
cu documente compromiţătoare împotriva lui Băsescu, pe atunci ministru doar!... Documente
doveditoare precum că Băsescu trebuia încarcerat cu maximă urgenţă şi îndreptăţire!
Documente pe care a promis să le aducă la o emisiune viitoare, proximă! ...Sau bietul Şerban
Săndulescu, fostul senator de Vâlcea, care s-a ambiţionat să facă lumină în tenebroasa comisie
parlamentară pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. În ziua când a murit –
stop cardiac la stomatolog!, eu l-am întâlnit la prânz în faţa librăriei Eminescu. Exulta. Vioi şi
fericit! Mi-a spus, cu mutra lui hâtră, mereu zâmbitoare, că l-a prins pe Iliescu, că-l termină,
că a găsit nişte acte care-l vor scoate pe Iliescu din viaţa publică!...

*** Îi acuzaţi pe Băsescu şi Iliescu de crimă, de asasinat?

2

Erbaşu şi Săndulescu au fost asasinaţi. Nu mai dau şi alte detalii. E neîndoielnic! Dar nu pot
spune că ordinul a venit personal de la Băsescu sau Iliescu. Spre deosebire de Ceauşescu,
care, fără să controleze chiar totul, nu admitea să se facă în numele său şi fără ca el să ştie
vreun abuz, cu atât mai puţin un asasinat, ceilalţi doi aşa zişi preşedinţi au avut o arie de
responsabilitate şi de manevră mult mai restrânsă. Sunt preşedinţi de faţadă! Deconspirarea
lor, compromiterea şi scoaterea lor de pe scena politică pune în pericol nu atât persoana lor,
lipsită de vreo importanţă, nişte neica nimeni în fond!, ci pune în primejdie toată munca celor
care de ani de zile, din umbră şi anonimi, au uneltit ca să-i aducă în fruntea mesei, a Ţării.
Astfel că reacţia acelora, repet: reacţia acelora este greu de oprit, de parat! Şi reacţia acestora
este deseori letală. Nu este exclus ca Iliescu sau Băsescu să nici nu fi aflat de aceste soluţii,
aplicate celor doi sau altora... Mă rog, or fi aflat din presă! Şi de priceput nu le-a fost greu să
priceapă... Dar nu mi-e greu să accept că nu de la ei a venit ordinul!... Sentinţa capitală!

Alte asasinate s-au produs având victime persoane pe care eu nu le-am cunoscut personal,
aşa că nu mai dau nume. Toate aceste persoane ştiau prea multe! Şi nu inspirau încredere
celor care au recurs la asasinat ca să le închidă gura... Se cuvine să dau un sfat celor ce ajung
în situaţia de a deţine informaţii periculoase, otrăvitoare: singura lor şansă de a se apăra
este să dea în vileag tot ce ştiu! Cât mai repede! De îndată ce ajunge în public informaţia
respectivă, scapi de orice ameninţare! În primul rând, nimeni nu mai are niciun interes să te
facă să dispari, adică să taci: dacă ai dat din tine tot ce ştii, dacă tu nu mai deţii niciun secret,
nicio taină, e mai simplu să te lase în pace... În al doilea rând, în astfel de cazuri dacă nu este
vorba de o chestiune personală, privată, nu suscită ură sau pasiuni copleşitoare, răzbunare
etc... În schimb, din păcate, nu este aşa de simplu „să dai totul în vileag”. De cele mai multe
ori mass media, fiind toată în mâinile „lor”, nu te bagă în seamă cu astfel de dezvăluiri, care
pun în primejdie establishmentul politic. Dar poţi apela la Internet sau pur şi simplu stai la
colţ de stradă şi împarţi fluturaşi!... Dai telefoane la mai mulţi ziarişti, laşi mesaje scrise
la mai multe redacţii... Repet: să nu faci greşeala de a fi singurul deţinător al unor secrete
primejdioase. ...Ba să se mai şi afle de cei interesaţi că ştii astfel de lucruri, cum au făcut cei
doi, Erbaşu şi Săndulescu, săracii... Şi-au pus singuri ştreangul de gât!

*** Să revenim la Ceauşescu.

Mda... Unul dintre cei care deţineau secrete importante privindu-l pe Ceauşescu a fost pilotul
helicopterului care l-a luat pe Ceauşescu de pe terasa CC-ului. A făcut greşeala că nu a spus
imediat tot ce ştie, tot ce s-a întâmplat cu adevărat în minutele care s-au scurs între decolarea
de pe terasa CC-ului şi drumul de ţară din judeţul Dâmboviţa unde cuplul prezidenţial a fost
abandonat într-un mod atât de neverosimil! Vasile Maluţan a spus presei numai ce i s-a dat
voie să spună!... În particular, prietenilor, probabil, a spus mai mult, poate chiar totul a spus!
Greşeală fatală! Letală! Urmată de un accident de muncă care nu era normal să se producă la
un pilot cu experienţa sa... Aşa se face că abia după moartea, după asasinarea lui Maluţan,
s-a aflat un amănunt extraordinar: helicopterul cu cei doi Ceauşescu, după ce a decolat de pe
terasa CC-ului, nu s-a îndreptat spre Snagov, cum ştiam noi cu toţii, ca fraierii, ci s-a îndreptat
spre aeroportul Otopeni, unde, un avion militar american, a-me-ri-can!, trimis de guvernul a-
me-ri-can, îl aştepta pe Ceauşescu, să fie scos din ţară şi dus în Occident...

*** Ce spuneţi?...! Nu vă cred! E pentru prima oară când literalmente şi sută la sută nu vă
cred! Bateţi câmpii, domnule profesor Ion Coja! ...Vă rog să mă scuzaţi!

Dragul meu, nu mă mir că nu mă crezi. Nu insist. Dar te trimit la sursă. Iată ce am primit din
Canada, din Ontario, de la dna Monica Tudor George, o româncă inimoasă, care a fost şi soţia
marelui poet care a fost Tudor George!

*** Ahoe! Ahoe din vechea Troie!...

3

3

L-ai cunoscut? Mă bucur! Unul din corifeii nu ai Şcolii Ardelene, ci ai Boemei Bucureştene...
Ar trebui făcut ceva pentru ca amintirea acestor mari poeţi, Ahoe, Pîcă, Stelaru, dar mai ales
Ahoe, Tudor George, să nu pălească din pricina neglijenţei noastre... Dar mă întorc la dna
Ahoe. Doamna Monica îmi trimite periodic extrase din presa românească de peste Gârlă...
În ultimul plic am găsit o foaie, pagina 1 şi 2, din revista „Observatorul”, tipărită la Toronto,
vol.XXI, din 15 Decembrie 2011. Pe pagina 2 se află articolul Revoluţionari fără adversari
semnat de dl Ion Anton Datcu. Articol dedicat evenimentelor din Decembrie 1989. Iată citatul
care ne interesează:

„O altă destăinuire de proporţii a fost făcută la 24 octombrie 2011, în
cotidianul „Evenimentul Zilei”. Jurnalistul Mihai Şoica i-a luat un interviu lui Filip
Teodorescu, fostul şef al contraspionajului din cadrul Securităţii ceauşiste. Colonelul
Teodorescu a afirmat că ştie foarte multe despre manifestările de la sfârşitul lui decembrie
1989, dar preferă să se ducă cu ele în mormînt. A atins, totuşi, câteva aspecte, care nu sunt
ştiute de muritorii de rând. Spre exemplu, în ziua de 22 decembrie 1989, un avion militar
american se afla gata de plecare pe o pistă laterală a Aeroportului Otopeni. Echipajul avea
ca sarcină expresă să recupereze familia Ceauşescu, pe fosta soţie a lui Valentin Ceauşescu
şi pe Daniela, fiica generalului Ion Pacepa. Planul a eşuat, deoarece, în momentul în
care elicopterul pilotat de colonelul Vasile Maluţan, în care se aflau Elena şi Nicolae
Ceauşescu, s-a apropiat de avionul american, generalul Rus, şeful artileriei antiaeriene,
fiind şi el în conspiraţia anticeauşistă, i-a zis pilotului să nu aterizeze, fiindcă aparatul va fi
distrus.”

Eh, ce părere ai?... E de necrezut, dar este adevărat. Poftim, comentează! Mai comentează şi
mata!

*** Nu cuvinte, dar nici măcar grai nu mai am!...

Nici eu nu mi-am revenit cu una, cu două!... Încearcă! Hai! Curaj!...

*** Imaginaţi-vă că pe 22 Decembrie 1989 apărea la TV Ion Iliescu să ne spună că Nicolae
Ceauşescu a întinat idealurile comuniste şi a cerut azil politic în Statele Unite!... Nu în
China sau în Coreea ori Libia! Ci în America! Iar din America, vorbind la Vocea Americii,
Ceauşescu ar fi dezvăluit pe larg, cu toate detaliile numai de el ştiute, esenţa KGBistă a
loviturii de stat dată de Iliescu şi gaşca lui! Cu ce urale de bucurie ar fi ieşit lumea să-şi
manifeste recunoştinţa în faţa Ambasadei SUA!... Îi lăsa în ofsaid pe Iliescu şi gaşca!...Ar fi
rîs şi curcile de ei! Toată istoria post-decembristă ar fi fost alta! Mai trăieşte nemernicul ăla
de Rus?!...

Perfect te-ai gândit! Cu Ceauşescu în Statele Unite, ca un fel de arbitru de la distanţă al
jocurilor din Bucureşti, Iliescu şi ai săi ar fi avut o singură soluţie: să guverneze Ţara cât mai
corect posibil! Să îndrepte strict ce era de îndreptat! Să corecteze erorile regimului ceauşist
– căci erau destule!, adică să se limiteze la a face ameliorări, nu distrugeri! Nu prădăciuni!
Nu lovituri ireparabile date economiei! Rentabilizau economia, o făceau să producă mai
mult, mai bine, în niciun caz nu ar fi distrus-o sub pretextul privatizării şi al retehnologizării!
De la primele semne de trădare, de comportament aberant, anti-românesc, electoratul ar fi
reacţionat cerând revenirea lui Ceauşescu la Bucureşti... Ai punctat foarte bine! Intervenţia
acelui general Rus, conformă cu planul lor de nemernici, de trădători de ţară şi de neam, poate
fi considerată ca punctul de plecare al tuturor nenorocirilor noastre post-decembriste... Ele au
fost posibile şi pentru că Ceauşescu a ieşit din joc! Dacă Ceauşescu rămânea în viaţă, fără a
mai păstra vreo funcţie de decizie, dacă ar fi devenit un simplu cetăţean, postură în care ne-am
dorit cu toţii să-l vedem, lucrurile ar fi evoluat altfel! Normal! În niciun caz catastrofal!

*** Ar fi închis şi gura celor care mai spun şi azi că Nicolae Ceauşescu a fost omul ruşilor!

4

4

Cu siguranţă că nici pe Nicuşor Ceauşescu şi pe Zoe nu ar mai fi avut nici curajul şi nici
posibilitatea să-i mai ucidă!... Ce mai?! O mulţime de consecinţe, care mai de care mai
benefică pentru noi, pentru români!...

*** „N-a fost să fie!”... Din nou! A câta oară?!

Această informaţie trebuie pusă în legătură şi cu dezvăluirile făcute de americanul Larry
Watts în cartea sa Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!, care este citită cu sufletul la gură de
orice bun român!... Una dintre concluziile clare ale cărţii: Ceauşescu nu a fost omul ruşilor!
Dimpotrivă! A fost mereu sabotat de ruşi şi de „prietenii” din CAER! Iar el însuşi le-a
plătit cu aceaşi monedă!... Ştiu că dl Watts are în pregătire continuarea, adică va acoperi şi
ultimii ani din „domnia” lui Ceauşescu. Nu sunt excluse alte dezvăluiri „bombă”, dar sensul
acestora pare că nu mai poate fi altul decât favorabil lui Ceauşescu! Şi, implicit, defavorabil
nouă, celor care l-am înjurat înainte de 1990 şi nu am înţeles semnificaţia adâncă a politicii
sale!... Nu mai zic de nerozii care au continuat şi după 1990, unii chiar şi azi, să-l înjure pe
Ceauşescu cu acelaşi nesaţ ca înainte de 1990. Absolut imbecili!... Imbecili sau năimiţi să
spună inepţii prin care să legitimeze cât de cât crima din 25 decembrie 1989... Adică oameni
din solda lui Brucan şi Petre Roman et comp.

*** Vă gândiţi la alde Claudiu Târziu sau Dobrescu, care mereu v-au atacat că...

Te rog şterge această întrebare! Alta! Întreabă-te, de pildă, de ce, după apariţia interviului,
a informaţiei teribile pe care o aduce colonelul Filip Teodorescu, nu s-a pornit potop de
comentarii în presa şi televiziunea românească! Nimeni nu l-a invitat pe bravul colonel
să detalieze şi să comenteze această informaţie. Aşadar, aflăm că Statele Unite i-
au oferit azil politic lui Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989, iar această
informaţie este primită de comentatorii din mass media cu o tăcere absolută!... Felicitări
ziarului „Evenimentul Zilei” şi ziaristului Mihai Şoica. În rest, ruşine la tot restul presei
româneşti. Nişte resturi, într-adevăr!

*** Cred că ar merita făcut un scurt elogiu şi la adresa guvernului american!

Evident! Ştiam că James Backer, secretar de stat la Washington, a trimis un avertisment la
Moscova şi Bucureşti, pe 23 decembrie, să se abţină tovarăşii de la crimă, oricât ar fi ei de
dedaţi la vărsare de sânge ca kominternişti sau fii de kominternişti ce erau... Sigur că trebuie
pe larg comentat gestul american, îmi pare rău că nu am ştiut de atunci că aşa au stat lucrurile,
aş fi pus surdină unor pusee anti-americane care m-au mai încercat în ultimii ani!... God save
America!... Dar nu şi pe regina Angliei! Cred că pricepi de ce!

*** Regina Angliei? Nu văd legătura!

În zilele acelea, nici nu încetaseră focurile de armă în Bucureşti, şi madam regina a trimis
pe ambasador sau pe alt diplomat, un însărcinat în acest sens de Majestatea Sa Britanică,
să ia înapoi, să sustragă, să fure, adică!, nu ştiu ce tinichea de aur, o jucărie de-aia de se
atârnă de gât la oaspeţii cei mai de seamă! Sau se prinde în piept, ca o insignă de pionier.
Ceauşescu o primise ca reprezentant al unei ţări de care Anglia avea mare nevoie atunci, pe
la sfârşitul anilor ’70. Şi ca să-i câştige bunăvoinţa lui nea Nicu al nostru, inclusiv bunăvoinţa
Leanei, regina şi lacheii ei l-au purtat pe Ceauşescu cu caleaşca de aur prin toată Londra, l-
au scărpinat, l-au periat, l-au pomădat, i-au făcut toate poftele... Exista un interes britanic
special! ...În decembrie 1989 acel interes nu mai funcţiona, aşa că l-au trimis pe James Bond
la Bucureşti să subtilizeze, să şterpelească acel obiect care făcea parte de-acum, de vreo zece
ani, făcea parte din patrimoniul naţional al României!

*** Uitasem acest episod atât de ruşinos pentru...

...pentru perfidul Albion! Nu ştiu dacă măcar apoi şi-au dat seama lorzii britanici cât au fost

5

5

de jalnici! De penibili! Literalmente găinari!

*** Credeţi că ar fi exagerat să spunem că primii care s-au repezit să fure ca de la mort, din
casa mortului, au fost oamenii Majestăţii Sale The Queen of England?... Ei şi ţiganii din...

Da, se poate spune că englezii au dat tonul la jefuirea patrimoniului naţional românesc! Ce au
făcut ei se cheamă jaf şi lipsă de demnitate! Comportament de neamuri proaste! Nici urmă de
gentileţe, de... gentlemănie! Un gest care te obligă să-ţi aduci aminte de toate porcăriile făcute
de supuşi Majestăţii Sale de-a lungul istoriei!... Nu puţine şi la fel de mari, cel puţin la fel de
mari ca actele de bravură şi de excelanţă britanică!... Păcat! A fost unul dintre cele mai urîte
momente ale dezastrului inaugurat pe 22 decembrie 1989!... Nu încap niciun fel de scuze,
de explicaţii! Nu găsesc în limba română cuvîntul potrivit. Sunt sigur că există în engleză!...
Trebuie să fie un cuvînt curent, din fondul principal lexical... Lipseşte din vocabularul nostru
daco-getic!

*** Cred că acum lucrurile s-au lămurit cu Ceauşescu...

Nu strică să prisosească. Am lăsat pentru a fi ultima dezvăluire ce o fac prin această carte,
informaţia cea mai importantă din punctul meu de vedere. Notează şi ţine minte, să povesteşti
şi la strănepoţi:

În primăvara lui 1990, la Bucureşti urma să se producă un eveniment care ar fi tăiat respiraţia
întregii planete: o comisie numeroasă şi foarte selectă a Evreimii Mondiale, reprezentativă
pentru toate marile organizaţii evreieşti din lume, inclusiv din partea statului Israel şi a Yad
Vashem-ului, B’Nai Brith, Congresul Mondial Evreiesc şi ce ONG-uri mai au ei pe acolo,
urma să vină la Bucureşti unde, în cadrul unei solemnităţi deosebite, cu pompă mare, să
prezinte semnele recunoştinţei evreilor de pretutindeni faţă de Omenia românească, atât de
activă în anii celui de al Doilea Război Mondial, când evreii au avut parte de un tratament
cu totul ...discriminatoriu în raport cu evreii din celelalte ţări ocupate de Hitler sau aliate cu
acesta... A fost în stare trogloditul de Ceauşescu să manevreze astfel cu marii diplomaţi ai
evreimii mondiale încât să-i oblige pe aceştia să accepte – sau să priceapă de fapt că este în
interesul lor să spună adevărul, să-l recunoască deschis şi cu unanimitate: în România nu
a fost holocaust, nu a fost genocid, nu a fost pogrom! Reţine: asta urma să se
întâmple în primăvara lui 1990, dacă Iliescu şi ai săi nu veneau să ne salveze!... Hai, ce stai
aşa ca... Întreabă-mă de unde ştiu! Ce dovezi am, ce...

*** Mi-aţi luat maul! Parcă aşa se zice... Chiar că mi s-a tăiat respiraţia...

Informaţia o am de la domnul ION CEAUŞESCU, fratele cel mic al răposatului preşedinte.
Am avut multe discuţii cu dînsul, plimbându-ne prin Herăstrău. Iar pe domnul Ion Ceauşescu
l-am cunoscut la înmormîntarea regretatului Ieronim Hristea, care a lucrat în subordinea dlui
Ceauşescu şi avea numai cuvinte de laudă pentru fostul său şef!...

*** În primăvara lui 1990? Câteva luni să mai fi trăit...

Am bănuiala că tot în primăvara aceea urma să se inaugureze şi Casa Poporului... Cred că
urma să fie legate cele două evenimente: se inaugura cea mai mare clădire din lume şi se
omagia unul dintre cele mai frumoase capitole din Istoria Universală a Omenirii...

*** Casa Poporului nu e chiar cea mai mare clădire! Este a doua, după Pentagon...

Ba este prima, domnule. Casa Poporului Român – asta este denumirea exactă!, este clădirea
cea mai mare din lume. Dimensiunea unei clădiri se măsoară în metri cubi, nu în suprafaţa
utilă! Pentagonul este o clădire strict funcţională, cu camere multe şi joase. Probabil că
suprafaţa podelelor din Pentagon este mai mare, dar volumul este mult mai mic! La Casa
Poporului majoritatea încăperilor sunt impozante, înalte de 7-8 metri sau mai mult! Este
concepută cu generozitate, cu scări şi holuri magnifice, cu arcade îndrăzneţe, cu finisaje de
6

6

mare rafinament! În vreme ce Pentagonul este o dispunere simpluţă a unor „cutii de chibrite”,
o clădire pe care nimeni nu ar planta-o în mijlocul unui oraş, e prea anostă, nu e un edificiu,
este un depozit de birouri! Un stup de camere şi coridoare egale, identice etc. Dar sunt la
noi, nu în America, câţiva nefericiţi de aşa zis compatrioţi, care suferă cumplit la ideea că
în România s-a ridicat o asemenea minunăţie... Tot ce mai pot face aceşti neisprăviţi este
să ...declaseze Casa Poporului pe locul secund! E singura lor consolare, altminteri le vine să-şi
vâre unghia în gât, atât de tare se oftică că la Bucureşti se află cea mai mare casă din lume!

*** Să ne întoarcem la Holocaustul refuzat de români! Căci aici stă toată frumuseţea! În
refuzul nostru de a ne alinia la nebunia nazistă! Sau sionistă, cum zic unii! Indiferent cine ar
sta în spatele evreilor ucişi în acei ani, naziştii sau sioniştii...

Mare deosebire nu este între ei!

*** ... printre ei nu ne-am aflat şi noi, românii!... Azi însă în numele evreilor vorbesc numai
cei ce ne acuză de Holocaust! Tac vocile evreilor care ştiu, care cunosc adevărul! Pot deduce
că există interese evreieşti care sunt satisfăcute prin includerea României, a Transnistriei, pe
harta Holocaustului?

*** Adică mă întrebi dacă printre evrei există şi evrei ticăloşi?!... Cum să nu existe?!

*** Înseamnă că interesul acestora a fost ca Nicolae Ceauşescu să nu mai apuce „Primăvara
de la Bucureşti”?

Nu m-am gândit, dar e perfect logic ce spui! E foarte judicios raţionamentul dumitale. Te
felicit! Eu nu mă gândisem! Cât a trăit Ceauşescu, aceşti evrei, în frunte cu rabinul roşu, au
tăcut şi n-a suflat unul o vorbă despre vinovăţia românească. Îi avea Ceauşescu cu ceva la
mână? Impunea prin prestigiul său? Prin ce i-a făcut să se poarte ca nişte oameni? Cum de i-a
convins să vină la Bucureşti să se declare cu datorii de recunoştinţă faţă de români?!...

*** Altceva?

Moartea atroce de care a avut parte Nicolae Ceauşescu. Este greu de uitat. Am revăzut-o, pot
spune, când ni s-a arătat la TV cadavrul lui Muammar Gaddafi, cel cu care Ceauşescu a vrut
să facă o bancă prin care să spargă monopolul FMI & Banca Mondială. Se pare că această
iniţiativă a atârnat cel mai greu în condamnarea la moarte a celor doi.

S-ar putea să existe însă o mică mare diferenţă între cei doi: am discutat cu mai multe
persoane informaţia căpătată prin ziarul „Evenimnetul Zilei” de la dl colonel Filip
Teodorescu. Unii l-au cunoscut personal pe Ceauşescu. Mai mulţi mi-au zis că nu şi-l pot
imagina pe Ceauşescu cerând azil politic! Faptul că i s-a oferit refugiu politic în Statele Unite
este o certitudine de acum! Extrem de onorantă pentru americani! Dar nu e lucru sigur că
Ceauşescu a acceptat această invitaţie! Helicopterul aflat în zbor spre Snagov, zbura şi spre
Otopeni. Ordinul dat de generalul trădător e foarte probabil că a fost rostit, cu valoare de
ameninţare, de avertisment. Întrebarea care se pune se referă la Ceauşescu: a dat el ordin
pilotului să se meargă pe Otopeni? A încercat să fugă?

*** Dumneavoastră ce credeţi?

Mi-ar plăcea să aflu că a respins oferta americană de a-şi salva pielea în felul acesta!...
Oricum, se pare că mai trăiesc cei doi ofiţeri din escorta sa personală, care se aflau şi ei
în helicopter. E spre binele lor să spună tot ce ştiu! Să n-o păţească şi ei ca Maluţan dacă
aleg să tăinuiască mai departe lucruri care aparţin de-acum patrimoniului naţional! Da, da!
Patrimoniul naţional! Am zis bine: Faptul că SUA i-au oferit refugiu politic lui Nicolae
Ceauşescu aparţine patrimoniului naţional. Este o performanţă istorică ce merită a fi discutată
sub toate aspectele. Oferta americană este dovada unui respect şi a unei preţuiri pe care
guvernul american nu le-a mai arătat multora! Iar refuzul lui Ceauşescu – dacă refuz a fost, de

7

7

a se refugia, de a se salva dând dosul, devine şi acest moment parte din patrimoniul naţional!
...Dă microfonul mai departe, cui vrea să ia cuvîntul pe această temă! Noi doi ne-am făcut
datoria! Am trăncănit destul! Am dreptate?

Cam!

Atunci, să fie într-un ceas bun! Umblă sănătos!

Doamne, ajută! Rămâneţi sănătos!

Bucureşti, februarie 2012